Învierea Domnului este nu numai cea mai mare sărbătoare împărătească din an, dar e și un eveniment unical al creștinismului care a continuat prin timp să bată în inima omului, el fiind iertat de Dumnezeu, Care i-a dat încă o șansă de-ași continua călătoria pe pământ cu pacea în priviri și cu „pâinea cea de toate zilele” în traistă. Dumnezeu ne iubește foarte mult, arătând această dragoste prin Fiul său Iisus Hristos, Care S-a jertfit pentru respirația suflării omenești pe pământ.
Trăim timpuri răscolitare și grele unde omul este tot mai păcătos în fața lui Dumnezeu, adeverind existența sa prin cele mai semnificative fapte rele unde fiecare își vinde sufletul pe 30 de arginți și slujește diavolului fără să-și deie seama ce duh nemilos lucrează zi de zi prin el. Alergarea omului pe pământ după averile materiale îl dezichilibrează, îl face orb în fața oglinzii cu toate că-și vede chipul său, dar acesta e chip mort care-și plimbă picioarele pe pământ fără să știe unde se duce.
Verdele pământului a pus stăpânire peste noi prin binecuvântarea Tatălui Ceresc și fuge necontenit prin capilarele noastre ca inima în noi să bată într-un unison cu Cuvântul Domnului Iisus Hristos, acest legământ de mântuire care ne leagă între cer și pământ. Să ne privim în față cu blândețe, cu iertare, să fim o unitate de credință într-un număr mai mare de oameni în fața lui Dumnezeu și atunci puterea credinței va crește și mai mult pe pământ!
Fiecare om azi se gândește, cum să întâmpine Paștele sau învierea Domnului? Unul zice că trebuie să schimbe gardul că s-a învechit și nu-i în rând cu lumea; altul zice că trebuie să-și cumpere o altă mașină, că fratele are o mașină mai bună și el ar vrea cu fratele său în rând să fie, că apoi când au să se întâlnească de Blajini în sat să aibă cu ce se mândri; altele, mai ales femeile doresc să-și cumpere haine, podoabe, încălțăminte cât mai scumpă ca să fie cele mai elegante și mai moderne; alții de unde nu au bani, de unde au, dar își fac în apartamente, în case pe pământ „euroreparații” pentru ca oaspeții – rudele, prietenii – când vor intra în casa lor să se minuneze, să se mire de tot ce-au facut, să regrete unii oaspeți că ei nu au posibilitatea să-și facă o astfel de reparație; etc., etc., etc.
La tot ce se întâmplă, tineretul mai puțin dă atenție, că el vine din altă parte și este și mai vulnerabil la tot ce se petrece în jurul său. Pentru tineri sărbătorile creștine sunt niște trenuri care vin și pleacă dintr-o gară în altă gară. Tineretul s-ar bucura să întâmpine sfintele sărbători de Paști cu blugi rupți în genunchi, că ce să-i faci, așa e moda și trebuie să fie în rând cu lumea sau pe „podiumul” trotuarelor din cimitire să apară fetele tinere cu mini-fustele lor și în niște încălțări de parcă ar merge pe cărămizi… Apoi în zbor, dacă ai trece de Blajini deasupra mormintelor, ai vedea răsfățatul și concursul pomenelor, care sunt dintre cele mai scumpe și atrăgătoare și urmează să-și deie unul altuia, iar de săraci să uite cu totul, să-i lase doar cu privirea flămândă și tristă să admire mesele lor încărcate cu de toate în cimitire.
Se petrece un spectacol, un film dubios în care omul este actorul principal, unde el își joacă rolul cum vrea și cum dorește. Fiecare se gândește doar la imaginea sa, la chipul său, numai nu la suflet. Fiecare se gândește cum să trăiască mai bine, să aibă cât multe bogății, să petreacă doar numai în sărbători de care vrei, numai să nu cinstească sărbătorile creștine. Și, ca să vezi, să intre cât mai des în lăcașele diavolești, numai nu în casa Domnului, că motivează mereu că nu are timp să se mărturisească sau să primească Sfintele Taine și alte rânduieli.
Apogeul existenței umane a atins cele mai înalte culmi de păcătoșenie, unde privirea înrourată a lui Dumnezeu privește cu multă răbdare și smerenie spre pământ. Biserica este laboratorul Învierii și bolnavul are nevoie de vindecare, iar robul are nevoie de eliberare, iar cel muritor are nevoie de înviere și de viață veșnică. Învierea dezleagă sufletul de moarte și de necredință! Învierea lui Hristos aduce în inima omului nădejdea mântuirii!
HRISTOS A ÎNVIAT!
Raisa Plăieșu, pentru Traditia.md