La 1 februarie 2024 s-au împlinit 15 ani de la întronizarea Sanctității Sale Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril.
Preotul Sviatoslav Șevcenko: De ziua întronizării Sanctității Sale Patriarhul Chiril aș dori să vorbesc despre următoarele. Pe canalele de Telegram anonime afiliate mediului bisericesc am început să întâlnesc negativitate față de Întâistătătorul Bisericii noastre. Nu contează care sunt motivele autorilor. Mai mult, majoritatea judecăților se bazează pe bârfe și zvonuri. Și cel mai important, această negativitate nu ajută la treburile Bisericii, ci pur și simplu creează zgomot.
Oamenii sunt deranjați de lipsa accesului la informațiile de ordin intern. Dar întrebarea importantă este: ce urmează? Să zicem, vei afla secretele „bucătăriei” interioare. Ce îți va oferi acest lucru, în afară de motive suplimentare de neînțelegere și condamnare? Este o iluzie că informația oferă beneficii. Oferă doar o povară suplimentară. Ați auzit zicala: cu cât știi mai puțin, cu atât dormi mai bine? Este cam același lucru.
Da, chiar și patriarhii pot face greșeli. Însă nu a fost întâmplător că Domnul i-a pus în acest loc. Aceasta înseamnă că cârtitul permanent împotriva Sanctității Sale Patriarhul este o cârtire indirectă împotriva lui Dumnezeu Însuși. Pentru orice Întâistătător, poziția sa înaltă nu este doar accesul la putere, este și crucea sa. Patriarhul nu poate avea prieteni cu care să poarte o discuție inimă la inimă. Este condamnat la singurătate și la primirea vibrațiilor de nemulțumire permanentă, care sunt trimise din când în când de subalternii săi.
Unii oameni cred cu adevărat că dacă se va schimba ierarhia, vom trăi ca oamenii! Din nou o autoamăgire. Nu alegi vremurile – trăiești și mori în ele. Fiecare perioadă istorică are propriul său Patriarh. Dacă este bun sau rău, hotărăște Atotputernicul. Dar cel mai important lucru că este al tău, la timpul cuvenit.
La urma urmei, și tații nu sunt aleși, și sunt diferiți. Dar sunt ai noștri.
Sursa: ТГ-канал Православный футуролог