Zămislirea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul s-a petrecut cu șase luni înainte de Întruparea Domnului Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Zămislirea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul a fost binevestită de către Sfântul Arhanghel Gavriil lui Zaharia, soțul Elisabetei, în timp ce se afla la templu și slujea.
Multe mame zămislesc fii, dar puține sunt acelea pe a căror zămislire ar mări-o și ar prăznui Biserica lui Dumnezeu. Numai trei mame au fost de ale căror zămisliri în pântece s-a minunat lumea; acestea au fost Sfânta și dreapta Ana, Sfânta Elisabeta și Prea Sfântă, Preacurata Fecioară Maria. Dreapta Ana a zămislit pe Născătoarea de Dumnezeu; Elisabeta, pe Mergătorul înainte; iar Fecioara Maria, pe Hristos, Mântuitorul nostru.
Sfanțul Nicolae Velimirovici spune: „Dacă dorim să știm cum se pot naște copii din părinti sterpi și vârstnici, să nu mergem să-i întrebam pe oameni, căci nu vor avea ce să ne spună. Faptele despre care se întreabă sunt mai presus de știința naturală. Mai curând să mergem să privim la puterea lui Dumnezeu care le-a făcut pe toate din nimic, care nu a avut nevoie de părinti tineri sau vârstnici ca să-l facă pe Adam. Decât să fim curioși, mai bine să dăm slavă lui Dumnezeu care ne-a descoperit puterea Sa noua, păcătoșilor.”
Zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul în Sfânta Scriptură
Nu degeaba Iisus, Fecioara Maria și Sfântul Ioan Botezătorul sunt alăturați pe iconostasele bisericilor. Toți trei au fost vestiți de Sfântul Arhanghel Gavril, apoi zămisliți și născuți prin minuni.
La fel ca Ioachim și Ana, părinții lui Ioan, Zaharia și Elisabeta, erau înaintați în vârstă. Elisabeta se știa stearpă și nu mai spera la odrasla mult dorită. Într-o zi, pe când Zaharia slujea la templu, Arhanghelul Gavril i s-a arătat. Acesta i-a vestit îndeplinirea rugilor sale și ale Elisabetei, care avea să nască un fiu cu numele Ioan și menire divină. Cumplit s-a speriat Zaharia de vedenie și necrezând-o, a rămas mut până când Ioan s-a născut.
Elisabeta a ținut ascunsă sarcina timp de cinci luni. În acea vreme, s-a întâlnit cu Fecioara Maria, care a făcut una dintre multele ei minuni. Văitându-se Mariei, rudă cu ea, de o boală care nu îi dădea pace, Fecioara a mers în grădină a luat o plantă oarecare și i-a dat-o de leac Elisabetei. În mod miraculos, aceasta s-a vindecat și, observând că floarea seamănă cu o mână, a numit-o Mâna Maicii Domnului.
La șase luni după nașterea lui Ioan, Fecioara Maria îl naște pe Hristos.
Sursă: Pravila:ro