Europa, atât de atrăgătoare și de ideală, își arată tot mai mult latura sa neplăcută. Așa a fost mereu, dar ochelarii roz ne-au împiedicat să vedem aceasta în Ucraina.
Paradele-gay din Europa nu mai surprind pe nimeni. Actualmente europenii ar fi mai surprinși de protestele împotriva propagandelor-gay. „Diversitatea de gen” și promovarea ei la toate nivelurile, de la guverne la școli, a devenit atât de „normală”, încât poziția opusă, apărarea valorilor tradiționale, este percepută ca „fanatism religios”. Mai mult ca atât, promovarea ideilor de gen duce la o creștere a numărului celor care se consideră parte a comunității LGBT.
Astfel, potrivit unui sondaj al Institutului Gallup, realizat în 2021, mai mult de 15 % dintre cei născuți între anii 1997 și 2012 se consideră membri ai acestei „comunități”. Adică aproape o șesime din tineretului nostru (este puțin probabil ca cifrele să fie mult diferite în Ucraina modernă) nu se mai consideră heterosexuali. Spre comparație, în 2012 erau „doar” 3,5 % de astfel de tineri! Iar ideea nu este că acum îți poți declara homosexualitatea „mai liber” decât acum 10 ani, ci că propaganda își face treaba: mass-media, autoritățile, școlile, societatea și viețile tinerilor, în primul rând, sunt la propriu săturate de această propagandă.
Biserica sau LGBT
Cea mai clară dovadă a faptului cât de puternic se destramă conștiința unei persoane în direcția „acceptării” diferitelor forme de perversiune sexuală este atitudinea Bisericii față de aceasta. Biblia spune clar: „Să nu te culci cu bărbat, ca şi cu femeie; aceasta este spurcăciune.” (Lev. 18:22). Mai mult ca atât, Sfânta Scriptură era atât de strictă în privința relațiilor homosexuale, încât prescria chiar pedeapsa cu moartea: „De se va culca cineva cu bărbat ca şi cu femeie, amândoi au făcut nelegiuire şi să se omoare, că sângele lor asupra lor este.” (Lev. 20:13).
Este clar că nimeni nu-i va ucide pe homosexuali acum cu pietre – trăim în Noul Testament. Dar tot așa ar trebui să fie clar că Noul Testament nu justifică sodomia și spune foarte clar că homosexualii nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu: „Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.” (1 Cor. 6:9-10). Faptul că homosexualii sunt în acest text al apostolului Pavel la egalitate cu bețivii, oamenii lacomi și vorbitorii de rău nu îi scuză sau justifică în niciun fel – ei sunt în afara Bisericii.
Este și mai ciudat să vedem astăzi tot mai multe exemple despre modul în care reprezentanții bisericilor creștine acceptă cu tot calmul ideologia LGBT și chiar o promovează în rândul credincioșilor lor.
Unul dintre cele mai recente exemple este biserica catolică „Sfântul Apostol Petru” din Lucerna care nu a fost doar „împodobită” cu simboluri LGBT, ci și o „Biblie” a fost plasată lângă altar, justificând „diversitatea de gen”.
Pe lângă aceasta, în biserică a fost amplasată o tablă specială pe care fiecare vizitator poate lăsa câte o inscripție. Iată una dintre ele: „Pleins de bisou de France, happy pride!” (În traducere din franceză: „O mare de săruturi din Franța, paradă-gay fericită”).
Adevărat, sunt foarte puțini vizitatori la această biserică, dar acest lucru nu îi împiedică și nu îi oprește pe acei preoți ai Bisericii Romano-Catolice (BRC) care cred că Biserica ar trebui să se „schimbe” spre „acceptarea deplină și necondiționată a ideologiei LGBT”.
Biblia sau LGBT
Iată o cerință tipică pentru ierarhia BRC: „Episcopii trebuie să interpreteze Biblia din experiențele trăite ale întregului popor al lui Dumnezeu, inclusiv ale celor marginalizați, și o astfel de interpretare trebuie să fie deschisă lucrării Duhului Sfânt, a cărui manifestare în viața oamenilor LGBT arată că Dumnezeu încă vorbește. Dar dacă o mare parte a clerului este departe de experiențele trăite ale catolicilor LGBT și ale altor grupuri marginalizate, interpretarea poate fi doar incompletă.”
Adică, textele biblice care condamnă homosexualitatea trebuie interpretate doar „din experiențele de viață ale ÎNTREGULUI popor al lui Dumnezeu”, inclusiv din experiențele de viață ale homosexualilor și lesbienelor. Faptul că homosexualitatea nu oferă unei persoane dreptul de a se numi parte din poporul lui Dumnezeu nu preocupă pe nimeni în această situație.
Pe de altă parte, s-ar părea, cum se poate „interpreta” textele cărții Leviticului și ale apostolului Pavel citate mai sus? Totul este clar și evident acolo: sodomia este o urâciune și păcat în ochii lui Dumnezeu.
Se pare că este posibil. De exemplu, cuvintele din cartea Leviticul și ale apostolului Pavel „nu se referă la o relație iubitoare și angajată între doi adulți care aleg să se iubească întreaga viață.”
Această „interpretare” este atât de manipulatoare și înșelătoare, încât este incomod chiar să o comentezi – curvia este desfrânare și nu contează – pentru dragoste, pentru bani sau „pur și simplu”. Totuși, această „interpretare” a textului biblic arată cât de bolnavă este societatea modernă. Dacă chiar și textele biblice sunt supuse unui „tratament LGBT”, atunci cum rămâne cu orice altceva?
Creștinismul are nevoie de protecție
Dar trebuie să vorbim. Pentru că astăzi cultura creștină și valorile creștine nu mai domină viața societății noastre și pentru ele trebuie să luptăm! Cuvântul „luptă” aici nu este alegoric, ci indică acțiuni foarte reale. De exemplu, dezacordul cu propaganda LGBT în școli, apărarea valorilor creștine în mass-media sau pur și simplu în comunicare cu alte persoane. Acest lucru chiar trebuie făcut, pentru că altfel vom ajunge la o situație în care oamenii vor fi judecați pur și simplu pentru că l-au pomenit pe Hristos.
De exemplu, pe 6 iunie 2023, poliția l-a arestat pe Damon Atkins, în vârstă de 41 de ani, pentru că a citat din Biblie la o paradă-gay din Reading, Pennsylvania, SUA. Atkins a ieșit la parada-gay cu o tăbliță: „Isus a spus: du-te și nu mai păcătui”; de asemenea a citat versete din Biblie. De el s-au apropiat polițiștii care i-au spus că ar trebui să „respecte manifestanții” și „să le dea șansa de a trăi”, apoi l-au încătușat.
De asemenea, în Statele Unite, Janet Roberson, mamă a trei copii, a fost concediată de la serviciu pentru că a criticat noul curriculum de educație sexuală la o ședință a consiliului școlar. „Noul curriculum încurajează mai degrabă confuzia de gen decât conștientizarea genului, iar ideea că o fată poate decide să devină băiat și un băiat poate decide să devină fată este greșită și nu ar trebui să fie predată”, a spus femeia. Angajatorii ei au considerat că acest lucru este suficient pentru a-și pierde locul de muncă…
Un incident la fel de sălbatic a avut loc în Marea Britanie, unde politicianul Partidului Conservator Anthony Stevens a fost arestat pentru „crime pe motiv de ură”. Pe cine a „urât”, pe cine a amenințat? Pe nimeni. Pe rețelele de socializare Stevens a postat un videoclip în care a comentat un incident care a avut loc în 2019, când poliția s-a comportat dur pe stradă cu un misionar creștin. Politicianul a sugerat că predicatorul islamic ar fi fost tratat cu mai mult respect de către poliție și a numit incidentul „dovadă tulburătoare a discriminării religioase din partea forțelor de ordine.”
Drept urmare, Stevens a fost arestat la el acasă și dus la secția de poliție pentru interogări. O anchetă a poliției împotriva lui este în desfășurare.
Ce-i de făcut?
Veți spune că toate acestea sunt departe de noi și avem cu totul alte probleme – războiul, de exemplu. Nu sunt de acord.
În primul rând, lumea de astăzi este atât de densă și pătrunsă de conexiuni reciproce, încât tot ce se întâmplă în Africa devine imediat cunoscut în Antarctica. Cu alte cuvinte, în momentul de față nu există instrumente care să poată opri mișcarea generală spre degradarea morală a omului. Singura armă în lupta împotriva acestei degradări este Evanghelia și normele morale pe care le oferă creștinismul.
În al doilea rând, orice război se va termina mai devreme sau mai târziu și trebuie să ne gândim cum va fi Ucraina după război. Cu atât mai mult, chiar și în timpul acțiunilor militare autoritățile noastre adoptă legi care au un efect negativ pe termen lung atât asupra țării, cât și asupra poporului – legalizarea canabisului, legalizarea pornografiei, promovarea „diversităţii de gen”.
Aceasta înseamnă că nu trebuie să păstrăm tăcerea despre ceea ce se întâmplă.
Ce-i de făcut totuși?
Să facem ceea ce creștinii au făcut dintotdeauna: să ne rugăm, să propovăduim Evanghelia, să educăm și să învățăm concetățenii noștri că viața în Hristos este incomparabil mai bună decât viața în păcat.
Principalul lucru este să le arătăm copiilor noștri frumusețea Bisericii și a Ortodoxiei. Deoarece dacă ne creștem copiii în credința creștină, atunci nicio „ideologie” și nicio „propagandă” nu va fi înfricoșătoare pentru ei. Doar dacă „Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme?” (Ps. 27:1).
Nazar Golovko
Sursa: Uniunea jurnaliștilor ortodocși