Astăzi vom povesti istoria a încă unui sfânt care și-a început calea pământească în România, a continuat-o pe Muntele Athos și a încheiat-o în Rusia, confirmând o dată în plus adevărul despre caracterul supraetnic al credinței ortodoxe.
Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești pentru nevoințele sale a dobândind de la Dumnezeu darul vindecării bolilor, al înainte-vederii și al rugăciunii neîncetate. Rugăciunile către el le ajută tuturor acelora care suferă de boli la care medicii nu au găsit leac. Este singurul călugăr athonit român, care a fost trecut în rândul sfinților printr-o canonizare spontană, venită îndată după trecerea să la cele veșnice, fiind serbat în calendarul ortodox în data de 10 ianuarie stil vechi.
Viața pe scurt – Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești (sinaxar)
Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești s-a născut în anul 1816 în satul Calapodești, azi în județul Bacău, primind din botez numele de Alexandru. Tatăl său era Gheorghe Constantin Luchian, diacon la biserica satului, iar mama Ecaterina Manase, călugărită mai târziu sub numele Elisabeta. A învățat carte la școala satului. Încă nu terminase școala când tatăl său a fost chemat la Domnul. Rămas orfan, a fost nevoit să învețe meșteșugul legării de cărți, pentru a contribui și el la întreținerea familiei.
Sfântul Cuvios Antipa intră în mănăstirea Brazi
La vârsta de numai douăzeci de ani, Alexandru a mers la Mănăstirea Neamț, spre a îmbrățișa viața monahală, însă, nefiind primit, a poposit în Mănăstirea Căldărușani, de lângă București. Vreme de doi ani, el s-a nevoit aspru întru dobândirea curăției inimii, drept pentru care a și primit de la Dumnezeu darul lacrimilor și darul rugăciunii neîncetate. Mult s-a folosit tânărul de Cuviosul Ghedeon, un bătrân care pustnicea lângă mănăstirea amintita de mai bine de 30 de ani.
Cuviosul a petrecut o vreme în Schitul Brazi, din județul Vrancea unde este primit ca monah și tuns cu numele de Alimpie. La Schitul Brazi a participat la aflarea minunata a Moaștelor Sfântului Teodosie, ctitorul mănăstirii.
Sfântul Cuvios Antipa pleacă în Sfântul Munte
Cu binecuvântarea starețului din Schitul Brazi, anume arhimandritul Dimitrie, tânărul monah pleacă în Sfântul Munte Athos.
Râvnind la o nevoință mai aspră, Alimpie pleacă în anul 1837 la Muntele Athos, la schitul românesc Lacu, unde se viețuiau peste 80 de călugări români. A deprins de la cei mai vestiți părinți athoniți tainele nevoinței duhovnicești, devenind vestit pentru asprimea postului și a nevoințelor sale ascetice.
Cuviosul Alimpie a viețuit la Schitul Lacu vreme de cincisprezece ani, mutându-se apoi la Sfânta Mănăstire Esfigmenu. Aici cuviosul Alimpie primește marele și îngerescul chip al schimniciei (persoană care duce o viață retrasă de lume – pusnic), primind schima mare și numele de Antipa. Tot aici a fost și hirotonit diacon.
După patru ani petrecuți la Mănăstirea Esfigmenu, Cuviosul Părinte Antipa se retrage în pustie, la fericita liniște, unde s-a ostenit în rugăciuni și privegheri de toată noaptea vreme de patru ani de zile, până în anul 1860. Cuviosul Antipa era lucrător al Rugăciunii lui Iisus; a primit darul vindecării bolilor și al înainte-vederii.
Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești se întoarce țară
Având binecuvântarea duhovnicului, Sfântul Antipa de la Calapodești a mers la Schitul Prodromu, unde obștea era în formare, sub îndrumarea Cuviosilor Nifon și Nectarie. Aici este hirotonit preot pentru slujbele Schitului. După aproape doua decenii de la sosirea să în Sfântul Munte Athos, Sfântul ajunsese cunoscut ca un părinte îmbunătățit, mare sihastru și iubitor al rugăciunii lui Iisus.
Părintii din Prodromu, având nevoie de bani, pentru ridicarea schitului, și văzând în Cuviosul Antipa un om gospodar, dar și înduhovnicit, l-au trimis la metocul din Iași, pentru colecta în anului 1860. Dar, devenind vestit în toată Moldova, fiind căutat de foarte mulți credincioși pentru a primi de la el sfaturi și îndrumare duhovnicească, se gândește să plece.
Plecarea în Ucraina și Rusia
Căutând liniștea și singurătatea, sfântul hotărăște să părăsească Moldova trei ani mai târziu. Pleacă mai departe spre ținuturile ucrainene și rusești. Merge mai întâi până la Lavra Pecerska pentru a se închina la moaștele cuvioșilor părinți de acolo. Aflând aici despre vestita Mănăstire Valaam din nordul Rusiei, Cuviosul Antipa pornește într-acolo.
În anul 1865, la vârsta de 49 de ani, Cuviosul Antipa a intrat în obștea monahala din Mănăstirea Valaam, situata pe o insula din Lacul Ladoga, în Rusia, la nord de Sankt Petersburg. Aici, Sfântul Cuvios Antipa avea să petreacă alți șaptesprezece ani de mari nevoințe, „arătând fapte minunate de trăire duhovnicească, în post, în rugăciune și în desăvârșită sărăcie”, după cum se arată în Viața sfântului publicată în anul 1883 de monahul Pimen, ucenicul acestuia de la mănăstirea Valaam. Despre Cuviosul Antipa se spune că „cea mai mare nevoință a lui era rugăciunea cea de foc a inimii, prin care neîncetat slăvea pe Dumnezeu, izgonea duhurile cele necurate și gusta din bucuriile cele negrăite ale Duhului Sfânt. La aceasta adăuga post îndelungat, privegheri de toată noaptea, lacrimi, metanii și alte neștiute osteneli duhovnicești. Săvârșea încă adesea Dumnezeiasca Liturghie și se ruga mult pentru lume și pentru țara în care s-a născut.”
Potrivit vechilor însemnări, în chilia Sfântului nu era nici pat, nici scaun. Cuviosul a rămas cunoscut pentru postirea lui aspră; în lunile, miercurile și vinerile de peste an, precum și în prima săptămână din Postul Mare, Sfântul nu gusta și nu bea nimic, iar în restul zilelor îi era de ajuns mâncarea pe care o primea sâmbăta, la prânz.
Cuviosul Antipa s-a învrednicit de a primi de la Dumnezeu și darul facerii de minuni. Faima sa ca părinte duhovnicesc s-a răspândit în tot nordul Rusiei. Mulți credincioși îl căutau și-i urmau învățăturile, atât monahi, cât și mireni.
Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești trece la cele veșnice
Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești și-a cunoscut sfârșitul mai înainte cu trei zile, când icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului s-a ridicat cu zgomot în aer și, în timp ce restul icoanelor din chilie au căzut, s-a așezat singura pe pieptul Sfântului. După cele trei zile, în ziua de 10 ianuarie 1882, în timp ce ucenicul său îi citea Acatistul Maicii Domnului, Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești a adormit în Domnul, la vârsta de 66 de ani.
Sursă: Pravila.ro
Racla cu moaștele Sfântului Cuvios Antipa de la Mănăstirea Valaam
Racla cu moaștele Sfântului Cuvios Antipa de la Mănăstirea Valaam