{"id":9440,"date":"2022-12-10T12:56:41","date_gmt":"2022-12-10T09:56:41","guid":{"rendered":"https:\/\/traditia.md\/?p=9440"},"modified":"2022-12-10T13:02:51","modified_gmt":"2022-12-10T10:02:51","slug":"pe-urmele-unui-sfant-vasile-carpatinul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/traditia.md\/ro\/pe-urmele-unui-sfant-vasile-carpatinul\/","title":{"rendered":"Pe urmele unui sfant: Vasile Carpatinul"},"content":{"rendered":"

Partea I<\/em><\/strong><\/p>\n

Un copil vine din Rusia<\/strong><\/h4>\n
\"395408.b\"

Sf\u00e2ntul Vasile Carpatinul<\/p><\/div>\n

E sigur ca a mers pe jos. Aproape o mie de kilometri. Un copilandru de calugar, venind dinspre rasarit, firav, inalt, subtiratic, c-o bocceluta in spate si crucea in mana, iesind pe portile unei manastiri rusesti si pornind prin pustiu, ca sa schimbe lumea. Trecea peste tundrele Niprului, prin tinuturile urgisite ale unei Ucraine din anii 1700, in care credinta ortodoxa era prigonita pana la interzicerea vietii pustnicesti, tot mai departe, peste platourile lungi ale Moldovei mangaiate de-un soare pal si ametitor, cu rasa zdrentuita si picioarele arse de rani, uitandu-se mereu in zari, adulmecand orizontul, cautand cu infrigurare primele siluete ale muntilor.<\/p>\n

Muntii! Atata avea in gand. De cata vreme nu ii mai vazuse?… Un cuib de munti indumnezeiti, din Moldovlahia, despre care aflase de la vestiti parinti kieveni („unul din colturile cele mai infloritoare ale lumii ortodoxe, c-o viata monahala mult mai profunda si intensa decat in Rusia sau Grecia”, dupa cum scriau acestia, in epoca), acolo unde Carpatii se rasucesc fabulos spre apus, o „curbura” mistica, cu puteri teribile, loc in care schimnicia si isihasmul se pastrau vii si neintrerupt inca din veacul al treilea al primilor crestini.<\/p>\n

Inaintea acestor munti s-a oprit fratiorul Vasilie Bezrucov, in anul 1708, pe cand avea varsta de numai 16 ani. Flacaul monah ce urma sa fie numit peste timp Sfantul Vasile de la Poiana Marului.<\/p>\n

Statea aici si privea muntii, dupa lunga pribegie. Si tot aici stau si eu, la cativa kilometri de orasul Focsani, privind spre siluetele acelea fantastice, albastrii, ale coamelor Vrancei si Buzaului, gandindu-ma la ce a vazut el, candva.<\/p>\n

\"395402.b\"

\u00cemprejurimile satului Bisoca la hotarul jude\u021belor Buz\u0103u \u0219i Vrancea<\/p><\/div>\n

Intra printre culmile lor ca-ntr-un templu. Muntii romanesti, in care avea sa se zavorasca pentru tot restul vietii.<\/p>\n

Vasile Carpatinul e cunoscut azi in intreaga ortodoxie mondiala. Rugatorul Carpatilor, i s-a mai zis. Unii cercetatori sustin ca, desi nascut in tinutul slav al Poltavei, provenea dintr-o familie de origine romana, pribegi moldoveni de-ai lui Cantemir, cu nostalgie de pamanturile moldave si ca de aceea a venit aici. Nici nu mai conteaza. A ramas al Vrancei noastre pentru totdeauna, ingropat intre muntii valahi si „continuat in duh” de mii de mari duhovnici si sfinti, care i-au urmat modelul si scoala monahala de isihasm si „rugaciune neintrerupta a inimii”. Astazi, prin faptele sale, e socotit a fi unul din cei mai insemnati sfinti romani din toate veacurile.<\/p>\n

Dalhauti. „Pasim peste pasi de sfant…”<\/strong><\/h4>\n

Manastiri care nu mai sunt. Traisteni, Poiana Schiopului… Gasesc cu greu chiar si satele care le poarta azi numele, la poalele muntilor dinspre Ramnicu Sarat. Oamenii, nici macar batranii mai credinciosi de pe langa bisericile vechi, nu stiu mare lucru despre acest Sfant, ce-a zabovit la inceputuri prin manastirile lor, care azi oricum nu exista.<\/p>\n

Poate mai sus, la Poiana Marului, daca sfantul se numeste asa… Dar e departe, spre culmile Bisocii, o manastire de dincolo de raul Ramnic pe care trebuie sa-l treci cu masina prin apa, caci nu e nici un pod, si apoi sa urci mult pe-un drum de pamant. E departe, dar sigur voi ajunge. Deocamdata, Dalhauti.<\/p>\n

\"395403.b\"

Mun\u021bii l\u00e2ng\u0103 satul Bisoca<\/p><\/div>\n

O manastire mare, ascunsa in paduri seculare, la radacina muntilor Vrancei. Ctitorita tocmai in… 1464! E nedrept ca se stie azi asa putin despre ea, mai ales ca e atat de frumoasa. Aici a stat Sfantul mai intai, vreme de douazeci de ani, pe pamant romanesc, devenind preot si apoi staret, in fruntea a sute de monahi imbunatatiti, inalti rugatori, care au impanzit cu chiliile lor toate sihastriile din jur.<\/p>\n

Padurea e intr-adevar uluitoare. Rezervatie, neatinsa inca de om. Tisa uriasa. Cedri uitati de timp. Stejari batrani de sute de ani. O imensitate verde, deasa, de nepatruns. Toata aceasta padure „l-a vazut” candva. Iar el, Sfantul, a privit-o, la randu-i. Noianul de copaci se opreste rotund imprejurul manastirii, atingandu-i chiar ultimele ziduri albe, ca un imens perete vegetal, dincolo de care ne pandeste, frematand, o simfonie de mistere si soapte.<\/p>\n

„Padurea asta, da… Va dati seama, cam tot asa era si atunci. Ce loc mai potrivit putea fi pentru o manastire decat poiana asta binecuvantata?”, imi zice maica Rafaela, calauza noastra prin paradisul de la Dalhauti, inca uimita de aceasta splendoare, chiar si dupa noua ani in care nu a parasit manastirea. „Noi am primit bucuria de a trai aici si trebuie sa avem grija de ea. Raspunderea noastra e mult mai mare decat a altor oameni. Pasim, zi de zi, peste pasi de sfant. Este un har al locului, un duh de rugaciune inca viu. Si la sfarsit o sa ni se ceara: „Ce-ai facut cu fericirea asta? Ce-ai facut cu ceea ce ti s-a dat?…””.<\/p>\n

Biserica veche din piatra, zisa „Dintre morminte”, este intocmai aceea in care a slujit Sfantul Vasile, acum trei veacuri. Catapeteasma aurita atinsa de degetele sale… Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, inaintea careia s-a inchinat de atatea ori… O icoana celebra in intreaga lume crestina, din care a tasnit sange, atunci cand, la Constantinopol, niste turci au lovit cu sabia chipurile Maicii si Pruncului, si care apoi „a venit singura” inapoi, acasa, plutind miraculos si luminata de ingeri, pe apele Marii Negre, chiar pana la picioarele monahului roman caruia turcii ii luasera si-i pangarisera icoana la Constantinopol.<\/p>\n

\"395405.b\"

M\u0103n\u0103stirea D\u0103lh\u0103u\u021bi, biserica cu hramul \u201eIzvorul cel de via\u021b\u0103 d\u0103t\u0103tor\u201d \u00een care a slujit cuviosul Vasile Carpatinul<\/p><\/div>\n

Maica Rafaela atinge prelung taieturile de sabie de pe fetele Fecioarei si Pruncului.<\/p>\n

„Uitati-va, e inca proaspata. E trup…”.<\/p>\n

Imi zice ca acolo a fost carne vie, ca marginile loviturilor adanci s-au vindecat ca orice rana omeneasca. Chipurile cicatrizate ale unei Mame cu Copilul Ei…Te infiori cand le vezi. E dureros, tragic chiar. Mai ales Copilul, lovit pe toata fata, cu o asemenea cruzime…<\/p>\n

\"395406.b\"

Maica Domnului \u201eAnufiana\u201d, icoana f\u0103c\u0103toare de minuni de la M\u0103n\u0103stirea D\u0103lh\u0103u\u021bi<\/p><\/div>\n

Insa tristetea asta a acestei picturi vii a vindecat mii de oameni. Rafaela, tanara monahie de 36 de ani, a cunoscut bolnavi de cancer, paralizati, oameni neputinciosi de-a avea prunci, toti „chemati” aici de icoana. Pur si simplu, nu mai puteau trai fara a vedea aceste chipuri. Veneau iarasi si iarasi, de la mari distante, cuprinsi de o divina dependenta. Si s-au tamaduit.<\/p>\n

Unii specialisti in arta zic c-a fost pictata chiar de Apostolul Luca sau de unul dintre ucenicii sai directi. Oricum, atunci cand a venit Sfantul Vasile, icoana era de mult in muntii Vrancei. Sfantul stia unde vine. Simtea chemarea, se zice. Aceeasi pe care a simtit-o si celebrul sau ucenic de la Dalhauti, Paisie Velicikovski, sosit tot din zona Poltavei, cel ce avea sa devina unul din cei mai mari sfinti ai crestinatatii. Aceeasi pe care au simtit-o si multimile de alti schimnici slavi, porniti intr-o adevarata „emigratie monastica ruso-ucraineana, spre locurile sfinte romanesti”, marturisind cu totii ca monahismul romanesc era cu mult mai infloritor decat cel rus si, in acea vreme, mai puternic decat in intreaga ortodoxie.<\/p>\n

Un sfant a fost chemat de o icoana. Asa cred azi mai toti batranii localnici dimprejurul Dalhautiului. Ca icoana l-a adus pe Vasile din Rusia. Mainile lui au atins-o. Lacrimile din ochii lui au atins-o.<\/p>\n

Paisie. Intalnire intre doi sfinti<\/strong><\/h4>\n

Maicile de la Dalhauti sustin ca puterea icoanei si a Sfantului inca ocroteste si azi manastirea. Real, demonstrabil chiar si stiintific.<\/p>\n

Cercetarile asupra terenului spun ca acesta aluneca atat de puternic, incat cladirile n-ar fi trebuit sa mai stea de mult in picioare. In plus, cutremurele sunt aici „la ordinea zilei”, dupa cum imi spune maica Rafaela, care nici macar nu mai tresare atunci cand chilia ei e adesea zgaltaita de miscarile pamantului.<\/p>\n

O a treia biserica, mai noua, ridicata pe la 1850, are zidurile crapate pana la radacina de aceste dese si violente cutremure. N-a rezistat, fiindca a fost „mai slaba in duh”. Din cea straveche, in care-a slujit Sfantul Vasile, nu s-a miscat nicicand vreo caramida.<\/p>\n

Iesim, si Maica Rafaela priveste iar padurile. Imi zice ca, pe mari departari, in codrii astia, inca se mai gasesc ramasite din chiliile vechilor pustnici. Cei apropiati ai lui Vasile au fost patruzeci. Preoti. Unul si unul. Adevarata oaste calugareasca de elita. Dar imprejurul asezamantului traiau si altii, sute de schimnici atrasi de harul marelui duhovnic. Si azi, maicile gasesc adesea caramizi, barne seculare, obiecte de cult stravechi, chiar oseminte. Ies din pamant, an dupa an.<\/p>\n

In spatele bisericii crapate, e o pajiste inflorita in forma de amfiteatru. Aici, deasupra acestei „aule naturale”, cam pe unde e banca pe care sed eu alaturi de maica Rafaela, statea candva Sfantul Vasile si le vorbea multimilor de ucenici. Apoi, tot aici, alti si alti egumeni straluciti care i-au urmat. O scoala de monahism a dainuit fara intrerupere pana nu de mult, inainte de comunism, cand un ieromonah numit Nazarie Sapunaru inca mai tinea un seminar teologic pe amfiteatrul inverzit, predicand si povatuind in duhul Sfantului Vasile. De peste saptesprezece secole, aici, calugaria nu s-a oprit niciodata.<\/p>\n

\"395407.b\"

Cuviosul Paisie Velicicovschi<\/p><\/div>\n

Si tot la Dalhauti l-a cunoscut staretul Vasile si pe tanarul sau ucenic, Paisie Velicikovski, venit tot din Poltava, zeci de ani mai tarziu. O intalnire epocala, intre doi mari sfinti, care in manastire este evocata si azi de parca s-ar fi petrecut ieri. Din relatarile inaintasilor, maica Rafaela aproape si-l poate inchipui: un tanar timid, firav, cu sanatatea slaba, care muncea la bucatarie, dar nu se prea pricepea, caci „avea mintea in alta parte”, plangand ca un copil de fiecare data cand ardea painea in cuptor, desi staretul nu il certa niciodata.<\/p>\n

Aceasta ucenicie a lui Paisie in muntii Vrancei avea sa fie hotaratoare pentru destinul viitorului sfant valah. Si nu e de mirare ca, dupa patru ani de la plecarea lui in Athos, staretul Vasile a venit el insusi pe pamant grecesc, special ca sa isi vada invatacelul, de care ii era atat de dor, tunzandu-l in monahism si imbracandu-l in „schima mica”, in primavara anului 1750.<\/p>\n

Ilustrul staret n-a mai ramas nici el multa vreme la Dalhauti. Agitatia devenise prea mare, erau deja calugari multi si buni. I-a luat pe cei mai vrednici, doisprezece, asemeni unor apostoli, si a plecat cu ei inspre munte. Tot mai departe, spre munte… Se intampla in anul 1730, si-n iarna aceea au dormit cu totii in bordeie, sub pamant, prin paduri. Noua manastire avea sa se numeasca Poiana Marului. La inceput au fost treisprezece impreuna cu Sfantul.<\/p>\n

(Va urma)<\/em><\/p>\n

Bogdan Lupescu<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00cen imaginea la publica\u021bie \u2013 M\u0103n\u0103stirea D\u0103lh\u0103u\u021bi<\/em><\/p>\n

Sursa: Arhiva.formula-as.ro<\/strong><\/a><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Partea I Un copil vine din Rusia E sigur ca a mers pe jos. Aproape o mie de kilometri. Un copilandru de…<\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":9430,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_lmt_disableupdate":"","_lmt_disable":"","slim_seo":{"title":"Pe urmele unui sfant: Vasile Carpatinul - traditia.md","description":"Partea I Un copil vine din Rusia Sf\u00e2ntul Vasile Carpatinul E sigur ca a mers pe jos. Aproape o mie de kilometri. Un copilandru de calugar, venind dinspre rasari"},"footnotes":""},"categories":[40],"tags":[],"class_list":["post-9440","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-apararea-credintei"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/traditia.md\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9440","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/traditia.md\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/traditia.md\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/traditia.md\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/traditia.md\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9440"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/traditia.md\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9440\/revisions"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/traditia.md\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media\/9430"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/traditia.md\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9440"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/traditia.md\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9440"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/traditia.md\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9440"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}