Via\u021ba pe scurt \u2013 Sf\u00e2ntul Ambrozie de la Optina (sinaxar)<\/strong><\/p>\n Sf\u00e2ntul Ambrozie de la Optina, pe numele s\u0103u de mirean Alexandr Mihailovici Grenkov, s-a n\u0103scut la 23 noiembrie 1812, \u00eentr-o familie de credincio\u0219i din regiunea Tambov. Dup\u0103 \u0219coala primar\u0103 \u00eencepe s\u0103 studieze la seminarul din Tambov. \u00cen anul 1835, pe c\u00e2nd se afla la seminar, Alexandr Mihailovici se \u00eemboln\u0103ve\u0219te foarte grav, afl\u00e2ndu-se \u00een fa\u021ba mor\u021bii, f\u0103r\u0103 putere de \u00eempotrivire \u0219i aceast\u0103 \u00eemprejurare i-a hot\u0103r\u00e2t calea vie\u021bii. B\u0103tr\u00e2nul Ambrozie m\u0103rturise\u0219te: \u201eAm f\u0103g\u0103duit Domnului c\u0103 dac\u0103 m\u0103 va face s\u0103n\u0103tos \u0219i m\u0103 va ridica din patul de boal\u0103, voi merge la m\u0103n\u0103stire negre\u0219it\u201d<\/em>.<\/p>\n Se \u00eens\u0103n\u0103to\u0219e\u0219te \u00een chip miraculos, dar hot\u0103r\u00e2rea de a merge la m\u0103n\u0103stire \u00eel \u00eenfrico\u0219eaz\u0103 prin marea \u00eendatorire \u00eenaintea lui Dumnezeu \u0219i a omului, pe care se preg\u0103tea s\u0103 o primeasc\u0103, \u0219i \u00eel speria ruptura de partea mai luminoas\u0103 a vie\u021bii din lume. A \u00eenceput \u00een sufletul lui o lupt\u0103 cumplit\u0103 \u00eentre hot\u0103r\u00e2rea luat\u0103 \u0219i \u0219ov\u0103ielile f\u0103r\u0103 de voie.<\/p>\n <\/p>\n Intrarea \u00een m\u0103n\u0103stire a sf\u00e2ntul Ambrozie de la Optina<\/strong><\/p>\n La terminarea studiilor s-a \u00eentors \u00een satul natal unde a lucrat ca profesor. Dar chemarea Domnului veni \u00een chip minunat; \u00eentr-o zi plimb\u00e2ndu-se prin p\u0103dure auzi \u00een mod clar: \u201eD\u0103 slava lui Dumnezeu, \u021bine-te aproape de Dumnezeu\u201d.<\/em> Aceast\u0103 chemare Dumnezeiasc\u0103 \u00eel determin\u0103 s\u0103-\u0219i \u00eenving\u0103 nehot\u0103r\u00e2rea \u0219i cer\u00e2nd sfat duhovnicesc unui pustnic cunoscut pentru \u00eenv\u0103\u021b\u0103turile sale, p\u0103rintele Ilarion, prime\u0219te binecuv\u00e2ntarea \u0219i \u00eendemnul s\u0103 mearg\u0103 la M\u0103n\u0103stirea Optina.<\/p>\n Cu inima deschis\u0103, p\u0103rintele iubea f\u0103r\u0103 limite pe fiecare om care se g\u0103sea \u00een prezen\u021ba lui p\u00e2n\u0103 la a se uita pe sine. Aceast\u0103 uitare de sine caracteriza modul de via\u021b\u0103 al sf\u00e2ntul Ambrozie de la Optina. El spunea: \u201eToat\u0103 via\u021ba mea am reparat acoperi\u0219urile celorlal\u021bi, iar al meu a r\u0103mas g\u0103urit\u201d<\/em>. Nici un defect omenesc \u0219i nici un p\u0103cat nu erau o piedic\u0103 pentru dragostea p\u0103rintelui \u2013 \u00eenainte de a judeca el iubea \u0219i comp\u0103timea. Astfel, cei bolnavi cu sufletul se apropiau de el f\u0103r\u0103 fric\u0103, cu \u00eencredere \u0219i n\u0103dejde. Sf\u00e2ntul Ambrozie c\u0103uta mai \u00eent\u00e2i s\u0103 u\u0219ureze sufletele oamenilor \u00eenainte de a-i \u00eendruma pe calea credin\u021bei.<\/p>\n C\u0103tre anii din urm\u0103 ai vie\u021bii sale P\u0103rintele spunea adeseori: \u201eLa \u00eenceputul duhovniciei mele eram sever, dar acum nu mai sunt a\u0219a; oamenii au at\u00e2tea dureri, at\u00e2tea dureri!\u201d<\/em> De\u0219i se ar\u0103ta bun fa\u021b\u0103 de to\u021bi, sf\u00e2ntul Ambrozie de la Optina manifesta mai mult\u0103 dragoste fa\u021b\u0103 de persoanele dezagreabile, dificil de suportat, c\u0103tre p\u0103c\u0103to\u0219ii cei mai \u00eenr\u0103d\u0103cina\u021bi \u00een rele \u0219i c\u0103tre cei dispre\u021bui\u021bi de oameni; niciodat\u0103 nu s-a descurajat \u00een fa\u021ba mul\u021bimii p\u0103catelor oamenilor, niciodat\u0103 nu a spus: \u201eNu pot face nimic”.<\/em><\/p>\n Spiritul s\u0103u de p\u0103rinte \u00eembr\u0103\u021bi\u0219a \u00eentreaga via\u021b\u0103 interioar\u0103 \u0219i exterioar\u0103 a celui cu care se \u00eentre\u021binea; de aceea putea s\u0103 ghideze cu siguran\u021b\u0103 voia oamenilor, acord\u00e2nd-o pe aceasta cu voia lui Dumnezeu. Destinele oamenilor \u00eei erau descoperite; se poate spune c\u0103 el participa la sfatul Dumnezeiesc pentru fiecare persoan\u0103. Cei care \u00eel cuno\u0219teau bine pe stare\u021b \u0219tiau din experien\u021b\u0103 c\u0103 ceea ce le spunea p\u0103rintele lor duhovnicesc trebuia urmat \u00eentocmai, f\u0103r\u0103 a-l contrazice vreodat\u0103. Chiar sf\u00e2ntul Ambrozie de la Optina spunea adesea: \u201eNu sta\u021bi la discu\u021bii cu mine. Altfel a\u0219 putea s\u0103 v\u0103 cedez, pentru c\u0103 sunt slab, \u0219i atunci va fi \u00eentotdeauna \u00een dauna voastr\u0103\u201d.<\/em><\/p>\n <\/p>\n Ce a atras \u00eentotdeauna inima oamenilor c\u0103tre sf\u00e2ntul Ambrozie de la Optina?<\/strong><\/p>\n Darurile lui era at\u00e2t de mari, \u00eenc\u00e2t sute de oameni se adunau zilnic la coliba lui smerit\u0103 din mijlocul Rusiei. Printre ace\u0219tia erau scriitorii Dostoievski, Tolstoi, Leontiev \u0219i Soloviev. Dostoievski a fost at\u00e2t de impresionat de pelerinajul s\u0103u la Optina \u0219i la B\u0103tr\u00e2nul Ambrozie, \u00eenc\u00e2t a scris ultimul \u0219i cel mai mare roman al s\u0103u \u2013 \u201eFra\u021bii Karamazov\u201d \u2013 cu scopul v\u0103dit de a reprezenta chipul duhovnicesc al M\u0103n\u0103stirii Optina \u0219i pe b\u0103tr\u00e2nul Ambrozie.<\/p>\n Este limpede pentru to\u021bi c\u0103 marea putere a harului lui Dumnezeu odihnea peste b\u0103tr\u00e2nul Ambrozie, umpl\u00e2ndu-i inima de bucurie \u0219i dragoste neobosit\u0103, \u0219i mintea de \u00een\u021belepciune \u0219i vedere duhovniceasc\u0103. Era cre\u0219tin \u00een\u021belept cu adev\u0103rat, \u00een stare s\u0103 l\u0103mureasc\u0103 tainele cele mai mari \u0219i dureroase ale vie\u021bii, s\u0103 pov\u0103\u021buiasc\u0103 omul s\u0103 ias\u0103 din \u00eencurc\u0103turile suflete\u0219ti \u0219i materiale cele mai grele, \u0219i aparent f\u0103r\u0103 cale de ie\u0219ire.<\/p>\n Sf\u00e2ntul Ambrozie de la Optina a \u00eembinat \u00een l\u0103untrul s\u0103u credin\u021ba vie, via\u021ba lucr\u0103toare, severitatea cu bl\u00e2nde\u021bea, asprimea cu un sim\u021b al umorului, ne\u00eempr\u0103\u0219tierea duhului cu vorbirea cu oamenii, m\u0103rinimia, simplitatea, cuno\u0219tin\u021be teoretice nem\u0103surate \u0219i experien\u021ba de via\u021b\u0103 \u2013 o via\u021b\u0103 \u00een \u00eentregime \u00eempreun\u0103 cu Dumnezeu \u00eembinat\u0103 cu aspectul lucr\u0103tor.<\/p>\n B\u0103tr\u00e2nul Ambrozie era \u00een\u021belept, dar \u00een\u021belepciunea sa nu era simpl\u0103 \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103 dup\u0103 carte sau erudi\u021bie teologic\u0103, ci era o mare experien\u021b\u0103 a min\u021bii \u0219i a inimii, sensibilitate fa\u021b\u0103 de cea mai ad\u00e2nc\u0103 suferin\u021b\u0103 cre\u0219tin\u0103 \u0219i putin\u021ba de a folosi aceast\u0103 experien\u021b\u0103 \u0219i de a o \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219i oamenilor potrivit \u00eemprejur\u0103rilor specifice. \u00cen\u021belepciunea P\u0103rintelui Ambrozie era at\u00e2t de mare, bun\u0103tatea inimii \u0219i c\u0103ldura sim\u021b\u0103mintelor erau at\u00e2t de mari, era \u00een stare s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 at\u00e2t de bine pe fiecare om \u0219i s\u0103 se apropie de r\u0103nile sale suflete\u0219ti, c\u0103 nu numai oamenii cei simpli care se adunau \u00eentotdeauna \u00een jurul m\u0103n\u0103stirilor \u0219i al b\u0103tr\u00e2nilor, ci chiar \u0219i cei \u0219tiutori de carte \u2013 care erau adesea prea slabi \u00een credin\u021b\u0103, la\u0219i, c\u00e2rtitori, iubitori de sine, ner\u0103bd\u0103tori, istovi\u021bi de \u00eendoieli \u0219i uneori chiar du\u0219m\u0103no\u0219i fat\u0103 de biseric\u0103 \u0219i de toate lucrurile bisericii, to\u021bi ace\u0219tia \u00eel cercetau, \u00eel pre\u021buiau \u0219i erau atra\u0219i de el, ca s\u0103 se poat\u0103 \u00eenc\u0103lzi la inima lui cea bl\u00e2nd\u0103, iubitoare \u0219i ca s\u0103 primeasc\u0103 de la el \u00een\u021belepciunea cre\u0219tin\u0103. Iar ei se \u00eenc\u0103lzeau \u0219i \u00eenv\u0103\u021bau cu adev\u0103rat.<\/p>\n <\/p>\n Trecerea la cele ve\u0219nice a sf\u00e2ntul Ambrozie de la Optina<\/strong><\/p>\n La 10 octombrie 1891 via\u021ba p\u0103m\u00e2nteasc\u0103 a p\u0103rintelui Ambrozie a luat sf\u00e2r\u0219it. Sufletul lui sf\u00e2nt a plecat \u00eentr-o alt\u0103 lume pentru a sta \u00eenaintea tronului Dumnezeului Prea\u00eenalt, \u00een str\u0103lucirea dragostei aceleia, cu care era at\u00e2t de \u00eendestulat pe p\u0103m\u00e2nt.<\/p>\n![\"\u0410\u043c\u0432\u0440\u043e\u0441\u0438\u0439_\u041e\u043f\u0442\u0438\u043d\u0441\u043a\u0438\u0439_1\"](\"https:\/\/traditia.md\/wp-content\/uploads\/2022\/10\/amvrosij_optinskij_1.jpg\")
\u00cen 1839 Alexandr a intrat ca frate \u00een M\u0103n\u0103stirea Optina unde a fost primit de stare\u021bul Leonid. A fost tuns \u00een monahism \u00een anul 1842, primind numele Ambrozie, \u00een cinstea sf\u00e2ntului Ambrozie al Mediolanului. Trei ani mai t\u00e2rziu, \u00een 1845, a fost hirotonit ieromonah (preot c\u0103lug\u0103r), \u00eens\u0103 nu avea s\u0103 slujeasc\u0103 pentru mult\u0103 vreme la altar, datorit\u0103 unei boli chinuitoare care \u00eei va \u0219ubrezi s\u0103n\u0103tatea pentru tot restul vie\u021bii. Sub harul rug\u0103ciunii ne\u00eencetate, perspicacitatea natural\u0103 a p\u0103rintelui sf\u00e2ntul Ambrozie de la Optina se transform\u0103 \u00een clarviziune, acest dar deosebit datorit\u0103 c\u0103ruia va deveni unul dintre cei mai spori\u021bi duhovnici ai vremii sale.<\/p>\n![\"\u0410\u043c\u0432\u0440\u043e\u0441\u0438\u0439_\u041e\u043f\u0442\u0438\u043d\u0441\u043a\u0438\u0439_2\"](\"https:\/\/traditia.md\/wp-content\/uploads\/2022\/10\/amvrosij_optinskij_2.jpg\")
De-a lungul celor 30 de ani de b\u0103tr\u00e2ne\u021be duhovniceasc\u0103, B\u0103tr\u00e2nul a fost ca o \u201emam\u0103\u201d prev\u0103z\u0103toare \u0219i iubitoare pentru oamenii \u00een suferin\u021b\u0103. Sute de oameni, de cele mai felurite profesiuni \u0219i ranguri veneau la el \u00een fiecare zi, fiecare av\u00e2nd tulburarea, \u00eentrebarea ori durerea sa. Nimeni nu era alungat, nimeni nu pleca f\u0103r\u0103 s\u0103 primeasc\u0103 dragostea lui, nimeni nu pleca nelini\u0219tit ori nem\u00e2ng\u00e2iat. Cu to\u021bii se sim\u021beau ca ni\u0219te copii \u00een fa\u021ba unui p\u0103rinte cu experien\u021b\u0103, bl\u00e2nd \u0219i \u00een\u021belept. Sufletul s\u0103u era de o cuprindere \u0219i o bog\u0103\u021bie foarte mare.<\/p>\n