Adepților „Mitropoliei Basarabiei” le place să afirme că „Biserica Ortodoxă Română reprezintă cea mai veche și autentică tradiție ortodoxă în această regiune”, adică în interfluviul Pruto-Nistrean. Pe semne bieții oameni nu au luat cunoștință de conținutul Tomosului de recunoastere a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române.
Dar ce a fost ieri? Ieri, la 25 aprilie 2024, ca și în fiecare an, Biserica Ortodoxă Română și-a celebrat recunoașterea autocefaliei.
La 25 aprilie 1885, Patriarhul Ecumenic Ioachim al IV-lea a trimis mitropolitului primat Calinic Miclescu, în calitate de președinte al Sfântului Sinod al Bisericii Române, Tomosul de autocefalie prin care binecuvânta „cu bucurie sufletească… Biserica Ortodoxă Română, recunoscând-o autocefală întru toate de sine ocârmuită”.
„De vreme ce Înaltpreasfinîitul și Preacinstitul Mitropolit al Ungrovlahiei, Domn Calinic, în numele Sfintei Adunări a sfinților arhierei din România, și cu încuviințarea Maiestății sale, Regele României și a Guvernului său Regal, a cerut de la Biserica Noastră, cu îndreptățite și legitime cuvinte, prin mijlocirea scrisorii trimise și recomandate de Excelența sa, Ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice a României, Domnul Dimitrie Sturza, binecuvântarea și recunoașterea Bisericii din Regatul României ca autocefala, Smerenia Noastra a acceptat această cerere și solicitare ca fiind dreaptă și în acord cu legile bisericești”, se menționa în Tomosul Patriarhului Ecumenic.
Atragem atenția: era vorba de Biserica din Regatul României în hotarele anului 1885. În alte locuri ale Tomosului, de asemenea, se pomenea „Biserica Ortodoxa a Regatului Romaniei”, „Biserica Ortodoxa din Romania”, precum și faptul că „Biserica autocefală a României… invocă din belșug asupra evlaviosului popor cel din de Dumnezeu păzitul Regat al României darurile si harurile dumnezeiesti”.
După cum știm cu toții, teritoriul dintre Prut și Nistru numit Basarabia nu făcea parte la momentul recunoașterii autocefaliei Bisericii din România (nu Bisericii Române!) din de Dumnezeu păzitul Regat al României. S-a întâmplat s-o facă doar peste 33 de ani și doar pentru o perioadă de 22 de ani, dar nu mai contează. Contează că în anul de referință 1885 pe teritoriul Basarabiei deja de 72 de ani își desfășura slujirea sa mântuitoare Eparhia Chișinăului și a Hotinului a Bisericii Ortodoxe Ruse – predecesoarea de drept a actualei Biserici Ortodoxe din Moldova.
O desfășura, subliniem, în deplină conformitate cu sfintele canoane, precum o desfășoară în prezent Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove.
Canonicitatea instituțională a Bisericii Ortodoxe din Moldova nu a fost contestată pe parcursul istoriei nici de Patriarhia Ecumenică alias a Constantinopolului, în a cărei jurisdicție canonică se afla teritoriul nostru până în 1813, nici de către Patriarhia Română, înclusiv după 1992, când ultima a „reactivat” în baza unui grup de foști clerici moldoveni aluncați în schismă așa-numita Mitropolie a Basarabiei. Cel puțin la nivel oficial nu am observat ca Patriarhia Română s-o conteste.
Încearcă s-o facă doar adepții „Mitropoliei Basarabiei” atunci când acești domni afirmă că „Biserica Ortodoxă Română reprezintă cea mai veche și autentică tradiție ortodoxă în această regiune”, adică în interfluviul Pruto-Nistrean. Pe semne bieții oameni nu au luat cunoștință de conținutul Tomosului de recunoastere a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. Poate îl vor citi (este publicat pe internet) și își vor schimba părerea. Să sperăm.
Victor Josu