Efrem s-a născut în Siria din părinţi săraci, pe timpul împărăţiei lui Constantin cel Mare.
După o tinereţe oarecum furtunoasă, Efrem a cunoscut o schimbare radicală a vieţii sale, care 1-a făcut să ardă de iubire pentru Dumnezeu. Efrem a fost ucenicul Sfîntului lacob din Nisibe (13/26 ianuarie). Prin harul covîrşitor al lui Dumnezeu, Efrem a cunoscut înţelepciunea dumnezeiească, care se prelingea precum mierea de pe buzele sale, iar ochii săi sau făcut izvoare nesecate de lacrimi.
Harnic precum albina, Efrem scria necontenit cărţi pentru zidirea fraţilor şi îi povăţuia prin viu grai, nu doar pe ei, ci pe toţi cei care veneau la el pentru sfat de prin toate împrejurimile Edessei. De cele mai multe ori Efrem petrecea în retragere şi rugăciune. Cărţile lui sînt numeroase, iar rugăciunile lui minunate.
Cea mai cunoscută este cea care se rosteşte mai ales în timpul Sfîntului şi Marelui Post:
Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. (O metanie)
Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, slugii Tale. (O metanie)
Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin. (O metanie)
Și după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru stihuri, iarăși în trei stări, cu 12 închinăciuni:
Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului. (O închinăciune)
Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul. (O închinăciune)
Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuiește-mă. (O închinăciune)
Fără de număr am greșit, Doamne, iartă-mă. (O închinăciune)
Și pe urmă, iarăși rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, toată, cu două închinăciuni, și la sfârșit cu o metanie mare: Doamne și Stăpânul vieții mele…
Cînd au vrut să-l înscăuneze cu sila episcop al Edesei, s-a prefăcut nebun, începînd să fugă pe străzile cetăţii tîrîindu-şi veşmîntul după el. Văzînd aşa, oamenii l-au lăsat în pace.
Efrem a fost contemporanul şi prietenul Sfîntului Vasile cel Mare.
Sfîntul Efrem este socotit de Biserică „Apostol al pocăinţei”. Cărţile lui înmoaie inimile împietrite chiar şi ale omenirii de azi, întorcîndu-le la pocăinţă şi la Hristos.
Sfîntul Efrem a trecut la Domnul încărcat de zile, în anul 378 după Hristos.
Sursa: Calendar creștin ortodox